TBC iubeste Dohány

– Baiatu! Hei, baiatu!

Eram in spatele spitalului. Portarul nu ma mai lasa sa intru dupa ora 22. I-am bagat in buzunar cate 5 lei in doua seri la rand, apoi a refuzat. Mama unui fost coleg mi-a dat pontul cu gardul din spatele spitalului care era rupt si puteam intra oricand.

Mai aveam cateva fumuri din tigara cand m-au strigat cei doi batrani. Pe unul, cel din dreapta, il chema Jean. Era un tigan de moda veche, avea bronsita tabacica si probleme cu inima. Langa el statea Gonu. Cioc negru, stufos, cu un inceput de chelie si suferind de probleme cu plamanii.

– Tigara, baiatu? Dohány? Flutura doua degete prin fata buzelor. Țighi-țighi?

– Dohány? ma incurajeaza si Jean.

Aproape ajunsesem la filtru cu a mea. O arunc si le vad ochii cum o savureaza in zbor. Intru cu greu prin gaura din gard si ma indrept spre ei. Primesc un lung „Ooooo….”, un „Pffff…” si un pleoscait din buze cand scot la iveala un pachet de Kent Castelat. Le intind 4 tigari.

– Domnu’, mulțam faină! Doamne ajută-ți! N-am mai fumat din astea de ani de zile…

– Eu am prins Revolutia in armata, atunci ne-a dat Plutonieru’, unu’ Iova, cate un cartus pe echipaj. Stii tu domnu’, eu eram la tancuri repartizat…

Le zambesc. Jean aprinde un chibrit dintr-o cutie cu UE. In aer se simte miros greu de sulf. Pufaie bucurosi din tigari, apoi le privesc cu admiratie.

– Pfaaa! Pentru astea ma doare-n cur de TBC, zice Gonu. Pfaaa! Doamne dă-ți sanatate domnu’! Un moment de liniste, ma cerceteaza. Da’ auzi, te-am vazut si ieri pe dumneata. Ai pe cineva la saloanele de canceroase?

Plec, nu ii raspund. Ei continua sa traga din tigari, asteptand pranzul si tratamentul.

Unii sunt bucurosi ca pot fuma o tigara linistiti, altii se zbat in saloane scuipand sange, iar cei mai multi incearca sa respire cu pompele de oxigen setate la 6 atmosfere.

Paliați, salonul 2

BH 35 PCT. Era de un albastru maritim ce tragea spre negru. Soferul sugea cu sete dintr-o tigara cu filtru galben. Tura spasmodic motorul incercand sa treaca peste un bolovan. Injura. Intr-un final s-a dat batut si a intors dubita, intrand prin lateralul curtii.

Usa de la salon s-a deschis si o asistenta batrana, cu neg umflat in coltul drept al gurii, si-a afisat aerul superior.

– Probleme?

Nu vorbeste nimeni, doar frigiderul pedepsit in colt mormaie fara inteles. Batrana din patul de la geam incepe sa isi insire ofurile. Tot aceleasi pe care i le-a zis surorii ei la telefon acum 10 minute. Pe partea opusa, batrana cu perfuzie alba, isi vede de somn. E in coma de trei zile.

– Domnu’? Dumneavoastra?

Imi descopar zambetul de sub masca de unica folosita. Ii multumesc si o rog sa seteze pompa de oxigen la 6 atmosfere. Rezolva problema, verifica punga de urina a batranei de la geam si iese din salon.

BH 35 PCT. Pentru Ce Traiesti?

Doi omuleti cu halate verzi carau un sicriu negru. N-am retinut numele, nici cati ani a trait. Trantesc cu putere usile dubei apoi ii strang pe rand mana soferului. Pentru ei e ceva obisnuit, au contract cu moartea.

Soferul si-a mai aprins o tigara si a demarat. Cele doua aparate de aer conditionat de pe duba ma priveau vesele. Eu am ramas pierdut, privind spre norii balonati ce se apropiau.

Pentru ce traiesti?

Oare cel din sicriu a gasit raspunsul la intrebare?

Intre noapte si zi

Ora 16.00

Din celalalt salon, asistenta sefa, striga cu voce ascutita:

– Robert!

Era conectat la un aparat ciudat, semana cu un mamut. Avea n furtunase si un display mare care afisa pomparile cu oxigen. Bataile inimii ii sunt prezentate in cealalta parte pe un fel de TV mic. Adica avea propria lui emisiune.

– Robert! Se uita spre cealalta asistenta. Hai sa-i dam cu 2 miligrame mai mult… Continuă lectura „Intre noapte si zi”

Ti-aduci aminte?

Nimic nu se compara cu o tigara, in fata blocului…

Il salut pe Roby care fuma pe geam. Se mandreste cu noul lui tatuaj de pe antebrat, venit sa-i fie partener celui de pe piept. La colt, langa bar, batranii fumeaza si beau coniac sau votca ieftina. Miroase a peste si a transpiratie. Curvele s-au adunat in gasca asteptand tramvaiul spre Bors, intra in tura de noapte.

Eu o iau la pas spre Olosig. La blocul lui Bad Boy e liniste, inca n-au iesit la povesti. Nici din Diamonds nu se aud manele, doar rasete si strigate ascutite din parc. Unii sparg seminte, impart o bere sau lasa fumul sa le iasa din plamani. Zambesc trist cand imi amintesc cat de tineri si plini de viata eram candva. Continuă lectura „Ti-aduci aminte?”

De azi cioplesc in sfecla

In fiecare dimineata ma trezesc zambind. Inca traiesc, inca injur, inca spun ce vreau sa spun. Asta se intampla de fiecare data cand deschid TweetDeck-ul si incep sa aberez. Ma uit pe geam si o vad pe vanzatoarea de la magazinul de haine ieftine si scriu o fraza despre ea. Daca vreau sa-mi bag o anumita dorinta intr-o mamica (nu te simti), am sa fiu sincer cu tine si am sa-ti spun ca nimeni nu o sa se supere. In plus, am sa-i invit si pe altii.

Stimate domn, tin sa te anunt ca eu nu ma consider scriitor, doar blog-ul meu poarta sloganul „Scriitor somer” care, da, este un pleonasm. Nu scriu cu diacritice pentru ca n-am rabdare. Si, iti spun sincer, habar n-am ce lucruri importante despre fiinta umana se mai pot scrie. Iti las tie aceasta nisa de piata, esti liber sa scrii si sa ti se cumpere cartea in draci. Continuă lectura „De azi cioplesc in sfecla”