N.D.M.P.J.

Cand am pus punct dupa ultima fraza si am tras linie dupa „Sfarsit”, mi-am zis ca a fost de ajuns. Imi asumasem destul responsabilitatea pentru ce am scris si stiam ca vor existat consecinte. Asa ca m-am decis intr-un final si am riscat. Baietii de la tipografie au fost incantati si radeau in timp ce tiparnita scotea bucata dupa bucata. Imi placea de secretara care mi-a facut cu ochiul atunci cand am ridicat primul tiraj si azi, cand m-am dus dupa al doilea, si-a desfacut pe furis picioarele si mi-a zambit cu coltul gurii ridicat. Avea cartea mea deschisa pe birou.

Totul se misca asemeni unei uriase roti si cine spune ca nu m-am gandit la consecinte, se prea poate sa aiba dreptate. De ce? Pentru ca n-am avut un tipar pe care sa-l copiez. Nu sunt zilnic lansari de carte asa ca n-am stiut ce reactii pozitive sau negative va starni cartea mea. Pozitive? Cateva, printre care primul tiraj epuizat in 48 de ore. Negative? O gramada. Imi plac cel mai mult etichetele puse la adresa mea care includ cuvinte precum „tigari, alcool, droguri…” toate legate de vârstă: 17 ani !

Citez din mini-discursul meu de la lansare: „Despre misoginism, vicii si, evident, acele dom’şoare care in principal erau filoloage. A… Mi se pare totul normal. Daca cineva din sala, considera, ca nu este normal, ca la varsta adolescentei, in tinerete, sa nu fie in acea Lume… Il invit sa spuna parerea acum, sau sa taca pe vecie!”

N-a fost nimeni care sa se ridice in picioare si sa aduca unele argumente. Vorbe aud din toate partile dar inca astept ziua in care cineva va veni la mine sa ma traga de mânecă si ma intrebe de ce am scris asemenea lucruri. Iar eu, daca voi avea posibilitatea imi voi aprinde o tigara, si il voi privi in ochi. „Nu esti primul care isi baga p**a in munca mea, asa ca iti dau 6 luni la dispozitie. Scrie tu ceva mai bun. Te astept in librarii.„